...din a scrie pe blog. Nu prea mai am timp, urmeaza sa-mi iau cateva zile de concediu si - cel mai rau - a inceput sa-mi fie sila de spoiala asta tehnologica. Daca-mi trece poate ca voi reveni.
Hai sictir !
luni, 3 septembrie 2007
marți, 21 august 2007
sâmbătă, 18 august 2007
vineri, 17 august 2007
Na, mah ca l-am gasit...
Si scuzati-mi incultura in domeniu, ca poate Alexandru o fi chiar cunoscut in comunitate.
Aaa, si inca o chestie tare. Cica e intervievat de o alta vedeta a blogosferei. Bine ca ne-a spus, pentru ca respectiva nu se vede, nu se aude. Dar asta nu conteaza pentru ca mirajul sau e prezent - chiar daca e prima sa stire (nu se vede draga, stai linistita, esti profi, pe bune), chiar daca n-o sa mai faca stiri, chiar daca...
Incep sa ma hotarasc si cred ca-l astept pe Orlando sa nasca lucrarea aia desteapta :-)
Aaa, si inca o chestie tare. Cica e intervievat de o alta vedeta a blogosferei. Bine ca ne-a spus, pentru ca respectiva nu se vede, nu se aude. Dar asta nu conteaza pentru ca mirajul sau e prezent - chiar daca e prima sa stire (nu se vede draga, stai linistita, esti profi, pe bune), chiar daca n-o sa mai faca stiri, chiar daca...
Incep sa ma hotarasc si cred ca-l astept pe Orlando sa nasca lucrarea aia desteapta :-)
Blogul, o noua afacere de succes
N-am mai scris de doua saptamani. N-am mai avut timp... Acum m-am linistit putin, dar mai urmeaza cateva zile pline.
M-am grabit sa scriu pentru ca am vazut absolut intamplator pe ProTV o stire. Cea de mai sus. Afaceristul Alexandru Negrea (care castiga 200 $ pe luna din blogging), Orlando Nicoara (guru al Netului autohton vorbind despre brandingul personal - oau, acu' stai sa vezi ca astea sunt chestii grele si serioase) si sociologul Cristi Parvan - apar cu totii intr-un material cu acelasi stil inconfundabil al televiziunii de toata jena.
Asadar, mi-am dat seama ca eu n-am mai scris de ceva vreme si daca deja sunt unii care castiga o gramada de bani (Alexandru e student si n-are un loc de munca fiindca deja are o afacere de succes, nu ?), iar altii care teoretizeaza relatia dintre blog si brandingul personal (ultimul e un termen iarasi de succes si pe val de ceva vreme printre specialistii de tot felul), atunci ar trebui sa fac dracului ceva in acest sens.
Ma voi gandi si voi lua o hotarare: fie scriu constant pe blogul asta ca sa fiu si eu mai aproape de val - poate ma ia cu el si dau lovitura pe care o tot astept castigand 200$ pe luna, fie o las balta si-mi vad de treburile mele. Si-l astept pe Orlando sa scoata o lucrare desteapta despre relatia blog - brand personal - internet - spirit - dumnezeu - viata inainte de moarte - dupa moarte - moarteonline etc.
joi, 2 august 2007
Johnny Depp: "Muzica lor este ceva mai presus de orice altceva am auzit"
Na ! Fabulospirit ! :-)
La sfârşitul lui iunie, Taraf de Haidouks a participat la cea de-a 30-a ediţie a Festivalului Artelor din Singapore. După încheierea show-ului, taraful care l-a vrăjit şi pe Johnny Depp a mai improvizat un minirecital pe stradă, în faţa sălii de concerte. Zona s-a aglomerat instantaneu, iar pălăriile lăutarilor din Clejani, întinse pe trotuar, s-au umplut cu monede şi bancnote. "Pentru o clipă, ai fi putut crede că participi la o petrecere dintr-un sat românesc", notează The Jakarta Post. "Cheful a continuat o vreme, chiar şi zgomotul traficului din jurul Hotelului Raffles s-a estompat."
Pe 31 Iulie au fost in Bucuresti, la E-Uranus.
La sfârşitul lui iunie, Taraf de Haidouks a participat la cea de-a 30-a ediţie a Festivalului Artelor din Singapore. După încheierea show-ului, taraful care l-a vrăjit şi pe Johnny Depp a mai improvizat un minirecital pe stradă, în faţa sălii de concerte. Zona s-a aglomerat instantaneu, iar pălăriile lăutarilor din Clejani, întinse pe trotuar, s-au umplut cu monede şi bancnote. "Pentru o clipă, ai fi putut crede că participi la o petrecere dintr-un sat românesc", notează The Jakarta Post. "Cheful a continuat o vreme, chiar şi zgomotul traficului din jurul Hotelului Raffles s-a estompat."
Pe 31 Iulie au fost in Bucuresti, la E-Uranus.
miercuri, 1 august 2007
Patologia personalitatii brandului (sau o schita a nosologiei de brand)
Am mai vorbit in cateva ocazii despre personalitatea brandului. Spuneam ca brandul are o personalitate care se naste si se cristalizeaza in principal din relationarea sa (ca produs, organizatie, companie) cu publicul specific si cel general. Evident, personalitatea unui brand este perceputa diferit de catre diversele categorii de public (ca si in cazul personalitatii umane, dealtfel) dar, pe masura ce brandul capata notorietate si devine "public", el isi cristalizeaza prin perceptie psihosociala un anume tip de personalitate. Aceasta personalitate este mai mult sau mai putin disfunctionala. Uneori, farmecul deosebit pe care il manifesta un brand este dat tocmai de trasaturile sale de personalitate accentuata, la limita functionalitatii. Dar atunci cand aceasta limita este incalcata, personalitatea brandului devine disfunctionala. Aceasta disfunctionalitate incepe sa se manifeste in planuri diverse (vanzari, financiar, resurse umane), angrenand cu timpul compania in intregul sau, uneori traseul sau catre sfarsit fiind foarte previzibil. O personalitate disfunctionala de brand poate fi diagnosticata si, mai mult chiar, se pot face unele predictii asupra evolutiei respectivei companii pornind de la analiza si diagnoza brandului corporatist.
In urma cu cateva zile, un fost client m-a sunat sa imi spuna ca ar dori sa discutam despre o eventuala strategie de promovare a produselor companiei sale. Produsele - care au devenit marci comerciale cu sprijinul Strategid, in urma cu doi ani - devin incet-incet branduri, dar notorietatea lor nu are o crestere suficient de rapida precum si-o doreste proprietarul.
Am fost, am discutat, mi-am facut o impresie, va urma probabil un studiu de diagnoza a personalitatii brandurilor, a modului in care sunt "livrate" personalitatile de brand catre consumator si a masurilor care se iau de catre management pentru "cresterea" respectivelor branduri.
Revenind, iata cum ar putea arata raportul de diagnoza a unei organizatii/companii de tip paranoid care poate da nastere unui brand corporatist disfunctional. Materialul urmator este cu titlu de exemplificare si nu face referire in niciun caz la personalitatea companiei de care vorbeam mai sus :-)
Compania are o identitate vizualã agresivã, neunitarã si impunãtoare, prezentã excesiv si nejustificat în locuri diverse si aproape la îndemâna oricui. Normele şi regulile de aplicare a identităţii create si dezvoltate de catre o agentie in urma cu cativa ani, deşi bine realizate şi structurate unitar, nu sunt aplicate uniform şi sistematic. Ba mai mult, din dorinţa de a scoate în evidenţă unele aspecte ale companiei, considerate de vechea conducere ca fiind esenţiale şi reprezentative, unele elemente de identitate au fost deformate şi exagerate.
Se înregistrează o confuzie de percepţie şi reprezentare imagistică a identităţii companiei atât la nivelul publicului larg, al clienţilor şi, extrem de grav, la nivelul angajaţilor şi colaboratorilor permanenţi.
(…)
Analiza la nivelul managementului a scos în evidenţă încrederea foarte mare pe care conducerea o are în capacităţile sale, precum şi imaginea bună proiectată la nivelul companiei şi a rezultatelor obţinute în ultimul an.
(…)
De-a lungul acestui an compania a fost prezentă în cel putin trei situatii confuze si neclare, caracterizate de presã ca adevãrate scandaluri. Comunicatele venite din partea conducerii, desi pline de detalii si amănunte referitoare la eficienta, moralitatea si legalitatea demersurilor sale, n-au facut decât sa sporească starea de confuzie din mediul socio-economic. În plus, ruperea relaţiilor cu colaboratorii de la firma Y a fost facută într-un mod nu tocmai justificat şi în mare grabă, această situaţie fiind acum percepută de către public ca o recunoaştere implicită a reşelilor făcute de companie.
(…)
Mai mult de 80% dintre angajati au caracterizat compania pentru care lucrează ca fiind pe un drum greşit şi cu scopuri prea mari pentru posibilităţile şi situaţia actuală. Deasemenea, nu numai că şi-au pierdut încrederea în capacităţile manageriale ale conducerii, dar consideră că aceasta nu are o strategie clară şi eficientă. Gradul de satisfacţie profesonală la actualul loc de muncă este destul de redus. În ciuda organizării foarte stricte şi aproape cazone, relaţiile formale reale sunt practic cu totul altele, existând în acelaşi timp multe deficienţe de comunicare între membrii organizaţiei, fiind descoperite probleme şi în planul relaţiilor informale.
(…)
La prima vedere, clienţii tradiţionali ai companiei au, în majoritatea lor, o percepţie pozitivă asupra companiei. La o analiză mai atentă a rezultatelor obţinute, se poate înregistra totuşi o scădere a încrederii în reultatele companiei şi în eficienţa managementului actual. Astfel, percepţia personalităţii companiei de către clienţii tradiţionali, deşi conţine elemente pozitive (de încredere, eficientă, stăpână pe sine, cu valori sigure şi bine orientată in mediul socio-economic etc.), se poate uşor observa existenţa unor valori ridicate ale elementelor negative (confuzie, nesiguranţă, slabă capacitate de coordonare a acţiunilor etc.).
(…)
In urma cu cateva zile, un fost client m-a sunat sa imi spuna ca ar dori sa discutam despre o eventuala strategie de promovare a produselor companiei sale. Produsele - care au devenit marci comerciale cu sprijinul Strategid, in urma cu doi ani - devin incet-incet branduri, dar notorietatea lor nu are o crestere suficient de rapida precum si-o doreste proprietarul.
Am fost, am discutat, mi-am facut o impresie, va urma probabil un studiu de diagnoza a personalitatii brandurilor, a modului in care sunt "livrate" personalitatile de brand catre consumator si a masurilor care se iau de catre management pentru "cresterea" respectivelor branduri.
Revenind, iata cum ar putea arata raportul de diagnoza a unei organizatii/companii de tip paranoid care poate da nastere unui brand corporatist disfunctional. Materialul urmator este cu titlu de exemplificare si nu face referire in niciun caz la personalitatea companiei de care vorbeam mai sus :-)
Compania are o identitate vizualã agresivã, neunitarã si impunãtoare, prezentã excesiv si nejustificat în locuri diverse si aproape la îndemâna oricui. Normele şi regulile de aplicare a identităţii create si dezvoltate de catre o agentie in urma cu cativa ani, deşi bine realizate şi structurate unitar, nu sunt aplicate uniform şi sistematic. Ba mai mult, din dorinţa de a scoate în evidenţă unele aspecte ale companiei, considerate de vechea conducere ca fiind esenţiale şi reprezentative, unele elemente de identitate au fost deformate şi exagerate.
Se înregistrează o confuzie de percepţie şi reprezentare imagistică a identităţii companiei atât la nivelul publicului larg, al clienţilor şi, extrem de grav, la nivelul angajaţilor şi colaboratorilor permanenţi.
(…)
Analiza la nivelul managementului a scos în evidenţă încrederea foarte mare pe care conducerea o are în capacităţile sale, precum şi imaginea bună proiectată la nivelul companiei şi a rezultatelor obţinute în ultimul an.
(…)
De-a lungul acestui an compania a fost prezentă în cel putin trei situatii confuze si neclare, caracterizate de presã ca adevãrate scandaluri. Comunicatele venite din partea conducerii, desi pline de detalii si amănunte referitoare la eficienta, moralitatea si legalitatea demersurilor sale, n-au facut decât sa sporească starea de confuzie din mediul socio-economic. În plus, ruperea relaţiilor cu colaboratorii de la firma Y a fost facută într-un mod nu tocmai justificat şi în mare grabă, această situaţie fiind acum percepută de către public ca o recunoaştere implicită a reşelilor făcute de companie.
(…)
Mai mult de 80% dintre angajati au caracterizat compania pentru care lucrează ca fiind pe un drum greşit şi cu scopuri prea mari pentru posibilităţile şi situaţia actuală. Deasemenea, nu numai că şi-au pierdut încrederea în capacităţile manageriale ale conducerii, dar consideră că aceasta nu are o strategie clară şi eficientă. Gradul de satisfacţie profesonală la actualul loc de muncă este destul de redus. În ciuda organizării foarte stricte şi aproape cazone, relaţiile formale reale sunt practic cu totul altele, existând în acelaşi timp multe deficienţe de comunicare între membrii organizaţiei, fiind descoperite probleme şi în planul relaţiilor informale.
(…)
La prima vedere, clienţii tradiţionali ai companiei au, în majoritatea lor, o percepţie pozitivă asupra companiei. La o analiză mai atentă a rezultatelor obţinute, se poate înregistra totuşi o scădere a încrederii în reultatele companiei şi în eficienţa managementului actual. Astfel, percepţia personalităţii companiei de către clienţii tradiţionali, deşi conţine elemente pozitive (de încredere, eficientă, stăpână pe sine, cu valori sigure şi bine orientată in mediul socio-economic etc.), se poate uşor observa existenţa unor valori ridicate ale elementelor negative (confuzie, nesiguranţă, slabă capacitate de coordonare a acţiunilor etc.).
(…)
Cum ne vad germanii ?
In 2006 Agentia pentru Strategii Guvernamentale a dat publicitatii un studiu care poarta titlul Imaginea Romaniei si a romanilor in Germania.
Herr Videanu ! Nemtii cica vor sa vina iar la Bucuresti.
Ce le prezentam la control ?
Herr Videanu ! Nemtii cica vor sa vina iar la Bucuresti.
Ce le prezentam la control ?
marți, 24 iulie 2007
Terapia sociala prin branding de tara
Brandul de tara nu este - asa cum se crede - o creatie frumoasa. Nu este o "eticheta" sau o "viziune" rezultata dintr-un proces imaginativ de calitate. Sau, mai bine zis, nu este doar asta. Un brand de tara exista - in esenta sa - atata vreme cat respectiva tara exista. Altfel spus, esenta brandului nu trebuie decat descoperita, identificata, adusa la suprafata si nu imaginata, creata sau adaugata din afara printr-un proces artificial.
Un brand de tara trebuie sa raspunda la doua obiective majore:
- sa creeze o imagine unitara si atractiva pentru exterior (turisti, oameni de afaceri, investitori etc.);
- sa permita un proces de terapie sociala, asanare morala si dezvoltare spirituala, prin crearea unui traseu psihosocial prin care natiunea respectiva sa se regaseasca (acest traseu va contine un punct de plecare reprezentativ social si usor de recunoscut de catre majoritatea membrilor natiei respective, precum si o promisiune sau o viziune de tip expectativ care sa fie, in aceeasi masura, asteptata si acceptata de catre membrii natiei).
citeste tot articolul
Un brand de tara trebuie sa raspunda la doua obiective majore:
- sa creeze o imagine unitara si atractiva pentru exterior (turisti, oameni de afaceri, investitori etc.);
- sa permita un proces de terapie sociala, asanare morala si dezvoltare spirituala, prin crearea unui traseu psihosocial prin care natiunea respectiva sa se regaseasca (acest traseu va contine un punct de plecare reprezentativ social si usor de recunoscut de catre majoritatea membrilor natiei respective, precum si o promisiune sau o viziune de tip expectativ care sa fie, in aceeasi masura, asteptata si acceptata de catre membrii natiei).
citeste tot articolul
vineri, 20 iulie 2007
Ora de stiri
Despre brandul de tara la TVR2 - alaturi de Bradut Florescu DDB si Cristian Pantazi Hotnews.ro - imagini din emisiune
joi, 19 iulie 2007
Romania , tara fara brand de tara
Dupa Simply Surprising si Fabulospirit se dovedeste ca - in continuare - Romania nu are un brand viabil. Si cum asa ceva nu se construieste peste noapte, mai grav este faptul ca Romania nu are nici macar o viziune sau o strategie coerenta pentru a ajunge acolo. Dealtfel, chestiunea brandului de tara a devenit deja un loc comun. Toata lumea isi da cu parerea si nu se face nimic serios, iar problema - care ar trebui sa fie una tehnica - a capatat o abordare politica pentru ca baietii destepti au mirosit ca e o modalitate usoara de a scoate bani de la buget (culmea fiind atinsa de celebrul Fabulospirit al lui Lucian Georgescu "Fabulospirit nu este un slogan, ci un template de comunicare" :-) asa sa fie daca zice Dumnealui).
Un brand de tara - ca orice alt brand - ar trebui construit bazandu-te pe "realitatea frumoasa" surprinsa in esenta sa, avand o perspectiva pornita din interiorul tarii si avand ca obiectiv permanent grija pentru felul cum este si ar trebui sa fie perceputa de catre publicul din exterior. Ar trebui sa aiba in spate studii si cercetari pertinente (nu presupuneri si vorbe frumoase), o viziune clara si simpla (nu concepte complexe si atotcuprinzatoare - care oricum nici nu pot fi puse in practica si nici nu pot fi percepute de catre public), ceva sinceritate, ceva patriotism, profesionalism si grija pentru adevarul despre Romania. In primele faze, problema trebuie sa fie mai mult de marketing si psihosociologie si mai putin de publicitate si promovare. Asta ar trebui sa urmeze dupa ce stim cu totii nu ce e Romania in intregul sau, ci ce este Romania frumoasa care trebuie aratata si altora.
Mai multe despre acest subiect, in aceasta seara la Ora de stiri de la 21.00 pe TVR2, unde voi fi si eu invitat.
Un brand de tara - ca orice alt brand - ar trebui construit bazandu-te pe "realitatea frumoasa" surprinsa in esenta sa, avand o perspectiva pornita din interiorul tarii si avand ca obiectiv permanent grija pentru felul cum este si ar trebui sa fie perceputa de catre publicul din exterior. Ar trebui sa aiba in spate studii si cercetari pertinente (nu presupuneri si vorbe frumoase), o viziune clara si simpla (nu concepte complexe si atotcuprinzatoare - care oricum nici nu pot fi puse in practica si nici nu pot fi percepute de catre public), ceva sinceritate, ceva patriotism, profesionalism si grija pentru adevarul despre Romania. In primele faze, problema trebuie sa fie mai mult de marketing si psihosociologie si mai putin de publicitate si promovare. Asta ar trebui sa urmeze dupa ce stim cu totii nu ce e Romania in intregul sau, ci ce este Romania frumoasa care trebuie aratata si altora.
Mai multe despre acest subiect, in aceasta seara la Ora de stiri de la 21.00 pe TVR2, unde voi fi si eu invitat.
miercuri, 18 iulie 2007
marți, 17 iulie 2007
miercuri, 11 iulie 2007
Cum sa te doara-n "Corporate Affairs" :-)
Am intalnit si manageri fericiti. Si destepti. Nu multi, dar am intalnit :-)
Dar nu despre ei vroiam sa scriu.
Acum cateva saptamani dau intamplator peste blogul unui Corporate Affairs Manager. De aici, din Romania (evident, cu experienta prin Occidentul atat de dorit). Si citind eu blogul gasesc un post foarte interesant despre brandingul intern, cultura corporatista, pregatirea si trainingul angajatilor pornind de la valorile brandului corporatist. Oau ! imi zic, ia uite ce tare. Un fel de BrandTherapy aplicat la o mare companie. Hai sa-i scriu autorului si sa-mi exprim dorinta: Bem un ceai si discutam despre asta (in Romania astfel de programe - de branding intern sa le zicem - sunt rare si se fac cu timiditate). Va inchipuiti bucuria mea cand am vazut ca cineva chiar a facut asta la nivelul unei mari companii. Noi am aplicat BrandTherapy doar la companii mici-medii. N-am avut sansa, priceperea sau capacitatea de a ne ridica mai sus. Inca :-) sper eu.
I-am scris un mesaj prin intermediul formularului de pe blogul dumisale. Nu mi-a raspuns nimic. N-o fi ajuns mesajul, o fi persoana atat de ocupata si asaltata de mesaje incat nu mi-a venit inca randul la raspuns sau pur si simplu o doare-n "corporate affairs" de un no-name care vroia sa discute bazaconii de genul "branding intern" si "cultura organizationala"?
Asta se leaga de o alta experienta asemanatoare.
Pregateam un proiect online - n-a mai iesit nimic, desi ideea inca e una viabila si interesanta. Si m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa iau legatura cu cativa dintre cei care aveau experienta mai mare si mai de succes decat mine in derularea unui astfel de proiect. Si dau cateva mesaje de "curtoazie" catorva bloggeri autohtoni. Mi-au raspuns toti cu exceptia unei tinere domnisoare de mare succes in blogosfera romaneasca. Aceasta, dupa multa vreme, a catadicsit sa-mi arunce cateva vorbe dupa ce un prieten comun i-a batut obrazul din proprie initiativa (am aflat mai tarziu asta).
Si atunci, ca si acum, m-am intrebat: de ce-ti pui contactul pe pagina de web sau pe blog daca nu raspunzi unui mesaj care iti este adresat in termeni normali, umani si fara ca el sa contina trimiteri la originea adresantului? Cat de sus trebuie sa se creada (si, probabil, sa fie) un om care nu raspunde la mesajele venite de pe blogul a carui ratiune primara este tocmai interactivitatea si relatia cu cei care ajung sa citeasca cele scrise in el? Daca in cazul tinerei duduitze m-am lamurit ulterior ca de vina era varsta si aburul de vedeta care ii invaluia creierasul, in cazul managerului cu pricina atitudinea dumisale mi se pare impardonabila. Ca sa nu zic altfel...
luni, 2 iulie 2007
Daca vrei sa faci ulcer...
...lejer, cu grija si uitandu-te la apa, du-te sa mananci la o terasa din Parcul Moghioros - Drumul Taberei.
Nu stiu cum se numeste, nici nu vreau sa stiu. Este o terasa in trepte, langa lacul artificial din mijlocul parcului.
Duminica seara am mancat acolo. Ma rog, "am mancat" e un fel de-a spune. Prietenii se asezasera deja la masa cand am ajuns noi si isi comandasera de baut. Ne asteptau pe noi ca sa comandam si mancarea: "Noi ne-am hotarat - zice Ina - uitati-va si voi pe meniu si sa comandam". Am ales repede si ne-am uitat dupa ospatar. A venit, i-am spus pe rand ce dorim, si-a notat constiincios, dupa care ne-a zis calm: " Dureaza 50-60 de minute". M-am uitat ca un idiot la el si i-am zis zambind: "Asta banuiesc ca o spuneti ca sa ne incurajati sa bem mai mult :-) " Si el: "Nu, chiar atat dureaza, sunt foarte multe comenzi". Si pleaca. Ma uit in jur - nu manca nimeni. "Poate ca au comandat mai multi deodata si nu pot face fata comenzilor", imi zic si ma bag repede intr-o discutie.
A durat 55 de minute pana a venit prima salata. Spaghetele mele au ajuns dupa 65 de minute. Un platou rotund urias pe care se afla o farfurie ovala minuscula, cu cateva paste foarte fierte, cu gust de faina si slabe urme de sos de rosii. Cristina si restul m-au potolit cu greu. Vroiam sa chem seful localului, bucatarul, patronul, primarul, eventual pe Sfantul Petru... Nu-mi venea sa cred. Am mai luat tzepe la restaurant, dar in ultima vreme, niciodata asa. Vladimir, baiatul meu, e in faza "micului". In ciuda eforturilor mele de a-l determina sa manance mai multe legume, solicita cu entuziasm mici. "Trei mici cu mustar" a devenit refrenul iesirilor la restaurant. Evident, si de aceasta data s-a intamplat la fel. Au venit trei mici arsi, fara gust. I-a inghitit rapid si a zis senin: "As mai vrea nishte cartofi prajiti!". I-am explicat ca sansele de a-i obtine intr-o perioada rezonabila de timp sunt nule si ca ar fi bine sa termine painea din cos. Lucru pe care l-a si facut, "imprumutand" cativa cartofi de la Cristi. Cand ne apropiam de final, a mai aparut un prieten cu sotia si fetita. A vrut si el trei mici si a rugat ospatarul sa-i aduca in 15-20 minute pentru ca noi nu mai puteam sta prea mult. Acesta i-a spus la fel de calm: "Dureaza 40-60 minute". Trei mici ? Trei mici nenorociti? 60 de minute? "Avem multe comenzi" spune iarasi. De data asta ne uitam cu totii imprejur. La o masa alaturata, trei persoane infulecau cativa mici prapaditi - venisera in acelasi timp cu noi. "Omule, ii zic, de unde Dumnezeu aveti voi comenzile astea, ca aici nu mai mananca nimeni in afara de domnii de alaturi?", "Eeeeee" zice. Si pleaca.
Am platit totul la leu. Am cautat cu totii prin portofele pana am completat suma fixa. Niciun leu mai mult.
miercuri, 27 iunie 2007
Bye-bye, my zapp
"Numarul de telefon apelat este momentan suspendat." Asa se aude daca cineva ma suna pe fostul meu numar de telefon. Era Zapp. Am incheiat contractul cu ei. Cu preaviz, cu incercari de a ma convinge sa ramanem in retea (firma pentru care lucrez avea mai multe terminale la ei), cu acelasi: Vrem sa va facem o oferta...
Gataaaaa :-)) Timp de 5 ani, atunci cand suna telefonul, inghetam in pozitia in care raspundeam. Altfel, miscarea mea pe o distanta de 1 m producea intreruperea conexiunii. Pacat de Internetul pe care-l ofereau - era singurul care m-ar fi determinat sa ma mai gandesc, dar acum nu mai e cazul. Nu stiu sa-si vanda marfa, nu stiu sa-si pastreze clientii. Nici macar n-au o pozitionare in firea ei. Cum Dumnezeu sa le vorbesti de vectorizarea, integrarea si activarea brandului daca ei nu si-au construit nici macar o pozitionare? Orice student de anul 4 la marketing care l-a citit pe bietul Trout ar putea sa le ofere consultanta :-) Dar ei - ca multi altii - n-au nevoie. Aprioric. Si-au testat reteaua si CDMA-ul pe romanii ahtiati dupa tehnologie (aici ne-au prins), au si ceva abonati, de ce le mai trebuie strategie de marketing ?
Bye-bye, my zapp. I'm a freeeeee man !
PS: Sun la Relatii cu Clientii sa-i rog sa scoata vocea care anunta ca e telefonul suspendat (o cunostinta m-a sunat pe noul numar zicandu-mi: Hopa! Nu ti-ai platit telefonul?). "Nu se poate, mi se spune, este anuntul standard pana se produce anularea definitiva a numerelor", "Bun, zic eu, dar hotararea mea e irevocabila, asa ca puteti anula numerele de telefon", "Nu-nu se poate. Timp de 10 zile vor ramane in retea cu respectiva notificare vocala"
Deh, ce pretentii am si eu - ca doar nu mai sunt clientul lor :-)
Gataaaaa :-)) Timp de 5 ani, atunci cand suna telefonul, inghetam in pozitia in care raspundeam. Altfel, miscarea mea pe o distanta de 1 m producea intreruperea conexiunii. Pacat de Internetul pe care-l ofereau - era singurul care m-ar fi determinat sa ma mai gandesc, dar acum nu mai e cazul. Nu stiu sa-si vanda marfa, nu stiu sa-si pastreze clientii. Nici macar n-au o pozitionare in firea ei. Cum Dumnezeu sa le vorbesti de vectorizarea, integrarea si activarea brandului daca ei nu si-au construit nici macar o pozitionare? Orice student de anul 4 la marketing care l-a citit pe bietul Trout ar putea sa le ofere consultanta :-) Dar ei - ca multi altii - n-au nevoie. Aprioric. Si-au testat reteaua si CDMA-ul pe romanii ahtiati dupa tehnologie (aici ne-au prins), au si ceva abonati, de ce le mai trebuie strategie de marketing ?
Bye-bye, my zapp. I'm a freeeeee man !
PS: Sun la Relatii cu Clientii sa-i rog sa scoata vocea care anunta ca e telefonul suspendat (o cunostinta m-a sunat pe noul numar zicandu-mi: Hopa! Nu ti-ai platit telefonul?). "Nu se poate, mi se spune, este anuntul standard pana se produce anularea definitiva a numerelor", "Bun, zic eu, dar hotararea mea e irevocabila, asa ca puteti anula numerele de telefon", "Nu-nu se poate. Timp de 10 zile vor ramane in retea cu respectiva notificare vocala"
Deh, ce pretentii am si eu - ca doar nu mai sunt clientul lor :-)
luni, 25 iunie 2007
Unul si acelasi...
Va mai amintiti de Cat Stevens ?
Iata-l. Acum este Yusuf Islam. Se spune ca trecerea lui Stevens la islamism s-a produs in urma unei intamplari din vara lui 1975. Artistul inota in apele din fata unei plaje din Malibu. Curentii l-au dus in larg, iar Stevens, parasit de puteri, si-a vazut moartea cu ochii si a inceput sa se roage: "Dumnezeule, daca ma salvezi, voi lucra pentru tine". A fost salvat si dus inapoi la tarm de catre un val. A durat doi ani pana sa-si tina promisiunea, timp in care a cautat drumul catre Dumnezeu. L-a gasit in islam. "In toate celelalte religii mi s-a parut a fi nevoie de un intermediar pentru a vorbi cu Dumnezeu. Citind Coranul, singur, am gasit aceasta usa deschisa, prin care doar trebuia sa pasesc pentru a fi la Dumnezeu", a afirmat solistul intr-un interviu.
Nobel Concert 2006
Iata-l. Acum este Yusuf Islam. Se spune ca trecerea lui Stevens la islamism s-a produs in urma unei intamplari din vara lui 1975. Artistul inota in apele din fata unei plaje din Malibu. Curentii l-au dus in larg, iar Stevens, parasit de puteri, si-a vazut moartea cu ochii si a inceput sa se roage: "Dumnezeule, daca ma salvezi, voi lucra pentru tine". A fost salvat si dus inapoi la tarm de catre un val. A durat doi ani pana sa-si tina promisiunea, timp in care a cautat drumul catre Dumnezeu. L-a gasit in islam. "In toate celelalte religii mi s-a parut a fi nevoie de un intermediar pentru a vorbi cu Dumnezeu. Citind Coranul, singur, am gasit aceasta usa deschisa, prin care doar trebuia sa pasesc pentru a fi la Dumnezeu", a afirmat solistul intr-un interviu.
Nobel Concert 2006
vineri, 22 iunie 2007
Na, mah, ca te omor...
Saracu', Valentin...
O "hahalera" l-a altoit si nu stiu de ce am senzatia ca si-a cautat-o. De mai multa vreme. Dar abia ieri a gasit-o.
Deh, se pare ca nu e suficient sa fii nepotul unui coshmar. Ca realitatea e mai tare. Vorba cuiva: "Binili invinge !"
O "hahalera" l-a altoit si nu stiu de ce am senzatia ca si-a cautat-o. De mai multa vreme. Dar abia ieri a gasit-o.
Deh, se pare ca nu e suficient sa fii nepotul unui coshmar. Ca realitatea e mai tare. Vorba cuiva: "Binili invinge !"
Pasul urmator in publicitate...
Am primit pe adresa de mail a companiei un mesaj in care ni se prezinta o modalitate de publicitate localizata prin Bluetooth. Adica, daca treci pe langa un magazin dotat cu un astfel de hotspot, vei putea primi mesaje cu promotia zilei. Ideea mi se pare buna, desi nu stiu cati dintre cei care sunt la cumparaturi stau cu ochii pe telefonul mobil sa vada daca au primit un mesaj promotional. Ma rog, doar daca nu isi insotesc sotiile/prietenele la cumparaturi. Si, prin urmare, in orele petrecute langa cabinele de proba, vor fi nevoiti sa-si gaseasca o ocupatie "inteligenta". Si poate ca in cazul asta ar trebui sa se transmita stiri sau bancuri si nu mesaje de genul "Reduceri la rochiile de vara" :-)
marți, 19 iunie 2007
Microsoft Surface
Ideea nu e chiar originala - ca o buna parte din ceea ce face colosul din Redmond - dar e primul produs de acest fel care iese pe piata "libera". Si nu e decat 10000 $ :-)
marți, 12 iunie 2007
vineri, 8 iunie 2007
joi, 7 iunie 2007
Belciugatele
Iesi din Bucuresti prin Pantelimon, treci de Branesti si de Islaz. Din drumul national se face stanga, iar soseaua urca un deal mic. Odata ajuns sus vei putea vedea satul.Am ajuns intamplator acolo in urma cu 3 luni si ne-am hotarat: in maxim un an ne mutam la Belciugatele. Am cronometrat drumul la diferite ore din zi - media este de 15 minute din sat pana in fata la Cora Pantelimon. Pretenii mi-au spus ca e departe, ca e riscant cu transportul, ca Vladimir va ajunge greu la scoala, ca voi ramane fara prieteni pentru ca putini vor fi dispusi sa vina pana acolo :-) . Parerile s-au mai schimbat dupa ce i-am invitat sa vada locurile: dupa tacerea de rigoare pe care ti-o impune prima vedere a peisajului a urmat inevitabil "Mda, pai cat e metrul de pamant aici? Se mai gaseste ceva de cumparat?"
Satul e inconjurat de lacuri si paduri. Cand l-am vazut prima data, am avut o senzatie puternica de deja-vu. "Eu am mai fost pe aici" a fost primul gand, locurile imi pareau cunoscute, aproape familiare. Mi-am sunat parintii - poate ca am fost cu ei in copilarie - "Belciugatele? In Calarasi? Nu, sigur nu." mi-au spus. Am ramas cu senzatia de deja-vu si cu sentimentul ca am regasit ceva foarte important, pe care-l uitasem intre timp.
miercuri, 6 iunie 2007
Cardul din sistem
Avem nevoie de un credit "pe persoana fizica" si pentru ca gradul nostru de indatorare (cumplit suna) catre banci era cam mare, am fost nevoiti - adica eu si Cristina - sa renuntam la cardurile de credit personale.
Mare chestie: te duci la banca, le predai, achiti datoriile si primesti adeverinta ca ai scapat de ele. Eee, nu e asa de simplu. Primul drum - la Raiffeisen Vergului (Cora Pantelimon).
Stam la coada, vine un domn mai plinut, ii spunem ce dorim, el zice ca ne aduce un formular tip si dispare. N-a mai venit nimeni timp de 20 minute. Am incercat sa vad unde a disparut si l-am vazut intr-o camera cu inca doua colege, uitandu-se la un monitor. Il rugam pe tipul de la paza ca sa-i spuna ca-l asteptam inca. Se duce omul si se intoarce: domnul e ocupat, sa trecem la alta coada si sa asteptam sa ne preia altcineva. Ne conformam, eu injur copios si sunt gata sa fac o scena, Cristina ma roaga sa ma potolesc. Ies afara cu Vladimir si ma plimb prin fata bancii incercand sa ma calmez. In sfarsit, dupa inca 30 minute de asteptare, Cristinei ii vine randul, vorbeste cu o doamna, completeaza formularul cu pricina, preda cardul si solicita o adeverinta ca l-a predat: "Nu se poate acum" "Cum nu se poate?" "Nu acum, peste o luna cand vi se elibereaza extrasul pe zero pentru ca noi nu putem verifica azi contul dumneavoastra"
Mergem spre masina si pornim spre casa. Pe drum Cristina suna la Relatii cu Clientii, povesteste toata intamplarea si i se spune: "Nu mai aveti datorii catre noi, mergeti la banca si vi se elibereaza o adeverinta in acest sens." E Vineri, o lasam pe Luni...
Luni ne prezentam la banca. O luam de la capat cu coada, apare acelasi individ cu fata plictisita si cu aer superior (e bancher, ce Dumnezeu...), ii spunem iarasi povestea, eu sunt decis sa nu reactionez si sa nu ma enervez. "Asteptati 2 minute". Ii spun Cristinei ca daca dispare iar 20 minute intru dupa el si-l injur de fata cu toti ceilalti. Se intoarce repede cu o domnisoara - ne expunem problema (pentru a cata oara?) si o rugam sa ne ajute. "Nu se poate, cardul e in sistem si pana nu-l scoatem nu va putem da adeverinta" "Pai scoteti-l din sistem", zic eu, si incerc sa zambesc "Eu nu pot face asta" zice ea "Rugati pe cineva care poate, zic eu, uitati am vorbit cu domnisoara X de la Relatii cu Clientii, care spune ca nu mai avem datorii catre banca si va roaga sa-i dati un mail ca sa va confirme acest fapt, iar dumneavoastra sa ne eliberati adeverinta..." "Asteptati 2 secunde" si dispare. Simt ca nu voi mai putea sa rezist si incep sa-mi imaginez cum intru peste ei in banca si-i pocnesc cu ce-mi cade in mana, in special pe tipul sictirit pe care-l vad alergand printre birouri, de data asta mai vivace decat de obicei. Domnisoara se intoarce cu inca o doamna. Ii povesteste ce si cum, iar aceasta zice: "Nu se poate, abia peste o luna cand apare extrasul cu zero". Gata ! ii omor. Le spun ca nu putem astepta o luna, ca avem nevoie de blestematia aia de adeverinta in 24 de ore si ca vrem sa vorbim cu directorul agentiei. "E ocupat" "Cand va fi liber! Va dau in judecata" si sunt tentat sa-l sun atunci pe Catalin avocatul. Cristina ma loveste peste brat, peste picior, imi face semne disperate sa ma potolesc. Ies din banca si-mi revine iarasi in minte imaginea tipului sictirit care alearga printre birouri, iar eu pe urmele lui incercand sa-l pocnesc cu un scaun.
Vine Cristina care imi spune ca va merge sa discute cu directorul agentiei si ca ar fi mai bine ca eu sa astept afara. Sunt de acord. Dupa 50 minute se intoarce victorioasa, cu adeverinta in mana. "De ce a durat atat?" o intreb "a facut si directorul figuri?". "Aaa, nu" imi zice "a fost chiar intelegator si defensiv, numai ca dupa ce i-a zis uneia sa-mi dea adeverinta, s-a cautat un fisier cu antetul bancii, fiindca nu-l gaseau" "Al dracului antet! Cat l-au cautat?" "30 minute" imi zice Cris.
In minte imi revine imaginea tipului alergand printre birouri, iar eu in urma lui cu un scaun deasupra capului.
Urmeaza Credit Europe Bank...
O Happy Day - Ray Charles
Mare chestie: te duci la banca, le predai, achiti datoriile si primesti adeverinta ca ai scapat de ele. Eee, nu e asa de simplu. Primul drum - la Raiffeisen Vergului (Cora Pantelimon).
Stam la coada, vine un domn mai plinut, ii spunem ce dorim, el zice ca ne aduce un formular tip si dispare. N-a mai venit nimeni timp de 20 minute. Am incercat sa vad unde a disparut si l-am vazut intr-o camera cu inca doua colege, uitandu-se la un monitor. Il rugam pe tipul de la paza ca sa-i spuna ca-l asteptam inca. Se duce omul si se intoarce: domnul e ocupat, sa trecem la alta coada si sa asteptam sa ne preia altcineva. Ne conformam, eu injur copios si sunt gata sa fac o scena, Cristina ma roaga sa ma potolesc. Ies afara cu Vladimir si ma plimb prin fata bancii incercand sa ma calmez. In sfarsit, dupa inca 30 minute de asteptare, Cristinei ii vine randul, vorbeste cu o doamna, completeaza formularul cu pricina, preda cardul si solicita o adeverinta ca l-a predat: "Nu se poate acum" "Cum nu se poate?" "Nu acum, peste o luna cand vi se elibereaza extrasul pe zero pentru ca noi nu putem verifica azi contul dumneavoastra"
Mergem spre masina si pornim spre casa. Pe drum Cristina suna la Relatii cu Clientii, povesteste toata intamplarea si i se spune: "Nu mai aveti datorii catre noi, mergeti la banca si vi se elibereaza o adeverinta in acest sens." E Vineri, o lasam pe Luni...
Luni ne prezentam la banca. O luam de la capat cu coada, apare acelasi individ cu fata plictisita si cu aer superior (e bancher, ce Dumnezeu...), ii spunem iarasi povestea, eu sunt decis sa nu reactionez si sa nu ma enervez. "Asteptati 2 minute". Ii spun Cristinei ca daca dispare iar 20 minute intru dupa el si-l injur de fata cu toti ceilalti. Se intoarce repede cu o domnisoara - ne expunem problema (pentru a cata oara?) si o rugam sa ne ajute. "Nu se poate, cardul e in sistem si pana nu-l scoatem nu va putem da adeverinta" "Pai scoteti-l din sistem", zic eu, si incerc sa zambesc "Eu nu pot face asta" zice ea "Rugati pe cineva care poate, zic eu, uitati am vorbit cu domnisoara X de la Relatii cu Clientii, care spune ca nu mai avem datorii catre banca si va roaga sa-i dati un mail ca sa va confirme acest fapt, iar dumneavoastra sa ne eliberati adeverinta..." "Asteptati 2 secunde" si dispare. Simt ca nu voi mai putea sa rezist si incep sa-mi imaginez cum intru peste ei in banca si-i pocnesc cu ce-mi cade in mana, in special pe tipul sictirit pe care-l vad alergand printre birouri, de data asta mai vivace decat de obicei. Domnisoara se intoarce cu inca o doamna. Ii povesteste ce si cum, iar aceasta zice: "Nu se poate, abia peste o luna cand apare extrasul cu zero". Gata ! ii omor. Le spun ca nu putem astepta o luna, ca avem nevoie de blestematia aia de adeverinta in 24 de ore si ca vrem sa vorbim cu directorul agentiei. "E ocupat" "Cand va fi liber! Va dau in judecata" si sunt tentat sa-l sun atunci pe Catalin avocatul. Cristina ma loveste peste brat, peste picior, imi face semne disperate sa ma potolesc. Ies din banca si-mi revine iarasi in minte imaginea tipului sictirit care alearga printre birouri, iar eu pe urmele lui incercand sa-l pocnesc cu un scaun.
Vine Cristina care imi spune ca va merge sa discute cu directorul agentiei si ca ar fi mai bine ca eu sa astept afara. Sunt de acord. Dupa 50 minute se intoarce victorioasa, cu adeverinta in mana. "De ce a durat atat?" o intreb "a facut si directorul figuri?". "Aaa, nu" imi zice "a fost chiar intelegator si defensiv, numai ca dupa ce i-a zis uneia sa-mi dea adeverinta, s-a cautat un fisier cu antetul bancii, fiindca nu-l gaseau" "Al dracului antet! Cat l-au cautat?" "30 minute" imi zice Cris.
In minte imi revine imaginea tipului alergand printre birouri, iar eu in urma lui cu un scaun deasupra capului.
Urmeaza Credit Europe Bank...
O Happy Day - Ray Charles
Am blogul meu...
In care voi scrie doar chestii personale. Cat ma va lasa inima si cat voi avea timp. Greu angajament - un blog - sa vedem cat ma va tine :-)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
