...lejer, cu grija si uitandu-te la apa, du-te sa mananci la o terasa din Parcul Moghioros - Drumul Taberei.
Nu stiu cum se numeste, nici nu vreau sa stiu. Este o terasa in trepte, langa lacul artificial din mijlocul parcului.
Duminica seara am mancat acolo. Ma rog, "am mancat" e un fel de-a spune. Prietenii se asezasera deja la masa cand am ajuns noi si isi comandasera de baut. Ne asteptau pe noi ca sa comandam si mancarea: "Noi ne-am hotarat - zice Ina - uitati-va si voi pe meniu si sa comandam". Am ales repede si ne-am uitat dupa ospatar. A venit, i-am spus pe rand ce dorim, si-a notat constiincios, dupa care ne-a zis calm: " Dureaza 50-60 de minute". M-am uitat ca un idiot la el si i-am zis zambind: "Asta banuiesc ca o spuneti ca sa ne incurajati sa bem mai mult :-) " Si el: "Nu, chiar atat dureaza, sunt foarte multe comenzi". Si pleaca. Ma uit in jur - nu manca nimeni. "Poate ca au comandat mai multi deodata si nu pot face fata comenzilor", imi zic si ma bag repede intr-o discutie.
A durat 55 de minute pana a venit prima salata. Spaghetele mele au ajuns dupa 65 de minute. Un platou rotund urias pe care se afla o farfurie ovala minuscula, cu cateva paste foarte fierte, cu gust de faina si slabe urme de sos de rosii. Cristina si restul m-au potolit cu greu. Vroiam sa chem seful localului, bucatarul, patronul, primarul, eventual pe Sfantul Petru... Nu-mi venea sa cred. Am mai luat tzepe la restaurant, dar in ultima vreme, niciodata asa. Vladimir, baiatul meu, e in faza "micului". In ciuda eforturilor mele de a-l determina sa manance mai multe legume, solicita cu entuziasm mici. "Trei mici cu mustar" a devenit refrenul iesirilor la restaurant. Evident, si de aceasta data s-a intamplat la fel. Au venit trei mici arsi, fara gust. I-a inghitit rapid si a zis senin: "As mai vrea nishte cartofi prajiti!". I-am explicat ca sansele de a-i obtine intr-o perioada rezonabila de timp sunt nule si ca ar fi bine sa termine painea din cos. Lucru pe care l-a si facut, "imprumutand" cativa cartofi de la Cristi. Cand ne apropiam de final, a mai aparut un prieten cu sotia si fetita. A vrut si el trei mici si a rugat ospatarul sa-i aduca in 15-20 minute pentru ca noi nu mai puteam sta prea mult. Acesta i-a spus la fel de calm: "Dureaza 40-60 minute". Trei mici ? Trei mici nenorociti? 60 de minute? "Avem multe comenzi" spune iarasi. De data asta ne uitam cu totii imprejur. La o masa alaturata, trei persoane infulecau cativa mici prapaditi - venisera in acelasi timp cu noi. "Omule, ii zic, de unde Dumnezeu aveti voi comenzile astea, ca aici nu mai mananca nimeni in afara de domnii de alaturi?", "Eeeeee" zice. Si pleaca.
Am platit totul la leu. Am cautat cu totii prin portofele pana am completat suma fixa. Niciun leu mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu