Bye-bye, my zapp

"Numarul de telefon apelat este momentan suspendat." Asa se aude daca cineva ma suna pe fostul meu numar de telefon. Era Zapp. Am incheiat contractul cu ei. Cu preaviz, cu incercari de a ma convinge sa ramanem in retea (firma pentru care lucrez avea mai multe terminale la ei), cu acelasi: Vrem sa va facem o oferta...
Gataaaaa :-)) Timp de 5 ani, atunci cand suna telefonul, inghetam in pozitia in care raspundeam. Altfel, miscarea mea pe o distanta de 1 m producea intreruperea conexiunii. Pacat de Internetul pe care-l ofereau - era singurul care m-ar fi determinat sa ma mai gandesc, dar acum nu mai e cazul. Nu stiu sa-si vanda marfa, nu stiu sa-si pastreze clientii. Nici macar n-au o pozitionare in firea ei. Cum Dumnezeu sa le vorbesti de vectorizarea, integrarea si activarea brandului daca ei nu si-au construit nici macar o pozitionare? Orice student de anul 4 la marketing care l-a citit pe bietul Trout ar putea sa le ofere consultanta :-) Dar ei - ca multi altii - n-au nevoie. Aprioric. Si-au testat reteaua si CDMA-ul pe romanii ahtiati dupa tehnologie (aici ne-au prins), au si ceva abonati, de ce le mai trebuie strategie de marketing ?
Bye-bye, my zapp. I'm a freeeeee man !

PS: Sun la Relatii cu Clientii sa-i rog sa scoata vocea care anunta ca e telefonul suspendat (o cunostinta m-a sunat pe noul numar zicandu-mi: Hopa! Nu ti-ai platit telefonul?). "Nu se poate, mi se spune, este anuntul standard pana se produce anularea definitiva a numerelor", "Bun, zic eu, dar hotararea mea e irevocabila, asa ca puteti anula numerele de telefon", "Nu-nu se poate. Timp de 10 zile vor ramane in retea cu respectiva notificare vocala"
Deh, ce pretentii am si eu - ca doar nu mai sunt clientul lor :-)

Unul si acelasi...

Va mai amintiti de Cat Stevens ?


Iata-l. Acum este Yusuf Islam. Se spune ca trecerea lui Stevens la islamism s-a produs in urma unei intamplari din vara lui 1975. Artistul inota in apele din fata unei plaje din Malibu. Curentii l-au dus in larg, iar Stevens, parasit de puteri, si-a vazut moartea cu ochii si a inceput sa se roage: "Dumnezeule, daca ma salvezi, voi lucra pentru tine". A fost salvat si dus inapoi la tarm de catre un val. A durat doi ani pana sa-si tina promisiunea, timp in care a cautat drumul catre Dumnezeu. L-a gasit in islam. "In toate celelalte religii mi s-a parut a fi nevoie de un intermediar pentru a vorbi cu Dumnezeu. Citind Coranul, singur, am gasit aceasta usa deschisa, prin care doar trebuia sa pasesc pentru a fi la Dumnezeu", a afirmat solistul intr-un interviu.


Nobel Concert 2006

Na, mah, ca te omor...

Saracu', Valentin...
O "hahalera" l-a altoit si nu stiu de ce am senzatia ca si-a cautat-o. De mai multa vreme. Dar abia ieri a gasit-o.
Deh, se pare ca nu e suficient sa fii nepotul unui coshmar. Ca realitatea e mai tare. Vorba cuiva: "Binili invinge !"

Pasul urmator in publicitate...

Am primit pe adresa de mail a companiei un mesaj in care ni se prezinta o modalitate de publicitate localizata prin Bluetooth. Adica, daca treci pe langa un magazin dotat cu un astfel de hotspot, vei putea primi mesaje cu promotia zilei. Ideea mi se pare buna, desi nu stiu cati dintre cei care sunt la cumparaturi stau cu ochii pe telefonul mobil sa vada daca au primit un mesaj promotional. Ma rog, doar daca nu isi insotesc sotiile/prietenele la cumparaturi. Si, prin urmare, in orele petrecute langa cabinele de proba, vor fi nevoiti sa-si gaseasca o ocupatie "inteligenta". Si poate ca in cazul asta ar trebui sa se transmita stiri sau bancuri si nu mesaje de genul "Reduceri la rochiile de vara" :-)

Microsoft Surface

Ideea nu e chiar originala - ca o buna parte din ceea ce face colosul din Redmond - dar e primul produs de acest fel care iese pe piata "libera". Si nu e decat 10000 $ :-)

Daca il vedeti pe undeva...

... sa stiti ca este fiul meu :-)

Asta

...e replica la asta

Am un bilet in plus la Rolling Stones

Belciugatele

Iesi din Bucuresti prin Pantelimon, treci de Branesti si de Islaz. Din drumul national se face stanga, iar soseaua urca un deal mic. Odata ajuns sus vei putea vedea satul.
Am ajuns intamplator acolo in urma cu 3 luni si ne-am hotarat: in maxim un an ne mutam la Belciugatele. Am cronometrat drumul la diferite ore din zi - media este de 15 minute din sat pana in fata la Cora Pantelimon. Pretenii mi-au spus ca e departe, ca e riscant cu transportul, ca Vladimir va ajunge greu la scoala, ca voi ramane fara prieteni pentru ca putini vor fi dispusi sa vina pana acolo :-) . Parerile s-au mai schimbat dupa ce i-am invitat sa vada locurile: dupa tacerea de rigoare pe care ti-o impune prima vedere a peisajului a urmat inevitabil "Mda, pai cat e metrul de pamant aici? Se mai gaseste ceva de cumparat?"
Satul e inconjurat de lacuri si paduri. Cand l-am vazut prima data, am avut o senzatie puternica de deja-vu. "Eu am mai fost pe aici" a fost primul gand, locurile imi pareau cunoscute, aproape familiare. Mi-am sunat parintii - poate ca am fost cu ei in copilarie - "Belciugatele? In Calarasi? Nu, sigur nu." mi-au spus. Am ramas cu senzatia de deja-vu si cu sentimentul ca am regasit ceva foarte important, pe care-l uitasem intre timp.

Cardul din sistem

Avem nevoie de un credit "pe persoana fizica" si pentru ca gradul nostru de indatorare (cumplit suna) catre banci era cam mare, am fost nevoiti - adica eu si Cristina - sa renuntam la cardurile de credit personale.
Mare chestie: te duci la banca, le predai, achiti datoriile si primesti adeverinta ca ai scapat de ele. Eee, nu e asa de simplu. Primul drum - la Raiffeisen Vergului (Cora Pantelimon).
Stam la coada, vine un domn mai plinut, ii spunem ce dorim, el zice ca ne aduce un formular tip si dispare. N-a mai venit nimeni timp de 20 minute. Am incercat sa vad unde a disparut si l-am vazut intr-o camera cu inca doua colege, uitandu-se la un monitor. Il rugam pe tipul de la paza ca sa-i spuna ca-l asteptam inca. Se duce omul si se intoarce: domnul e ocupat, sa trecem la alta coada si sa asteptam sa ne preia altcineva. Ne conformam, eu injur copios si sunt gata sa fac o scena, Cristina ma roaga sa ma potolesc. Ies afara cu Vladimir si ma plimb prin fata bancii incercand sa ma calmez. In sfarsit, dupa inca 30 minute de asteptare, Cristinei ii vine randul, vorbeste cu o doamna, completeaza formularul cu pricina, preda cardul si solicita o adeverinta ca l-a predat: "Nu se poate acum" "Cum nu se poate?" "Nu acum, peste o luna cand vi se elibereaza extrasul pe zero pentru ca noi nu putem verifica azi contul dumneavoastra"
Mergem spre masina si pornim spre casa. Pe drum Cristina suna la Relatii cu Clientii, povesteste toata intamplarea si i se spune: "Nu mai aveti datorii catre noi, mergeti la banca si vi se elibereaza o adeverinta in acest sens." E Vineri, o lasam pe Luni...
Luni ne prezentam la banca. O luam de la capat cu coada, apare acelasi individ cu fata plictisita si cu aer superior (e bancher, ce Dumnezeu...), ii spunem iarasi povestea, eu sunt decis sa nu reactionez si sa nu ma enervez. "Asteptati 2 minute". Ii spun Cristinei ca daca dispare iar 20 minute intru dupa el si-l injur de fata cu toti ceilalti. Se intoarce repede cu o domnisoara - ne expunem problema (pentru a cata oara?) si o rugam sa ne ajute. "Nu se poate, cardul e in sistem si pana nu-l scoatem nu va putem da adeverinta" "Pai scoteti-l din sistem", zic eu, si incerc sa zambesc "Eu nu pot face asta" zice ea "Rugati pe cineva care poate, zic eu, uitati am vorbit cu domnisoara X de la Relatii cu Clientii, care spune ca nu mai avem datorii catre banca si va roaga sa-i dati un mail ca sa va confirme acest fapt, iar dumneavoastra sa ne eliberati adeverinta..." "Asteptati 2 secunde" si dispare. Simt ca nu voi mai putea sa rezist si incep sa-mi imaginez cum intru peste ei in banca si-i pocnesc cu ce-mi cade in mana, in special pe tipul sictirit pe care-l vad alergand printre birouri, de data asta mai vivace decat de obicei. Domnisoara se intoarce cu inca o doamna. Ii povesteste ce si cum, iar aceasta zice: "Nu se poate, abia peste o luna cand apare extrasul cu zero". Gata ! ii omor. Le spun ca nu putem astepta o luna, ca avem nevoie de blestematia aia de adeverinta in 24 de ore si ca vrem sa vorbim cu directorul agentiei. "E ocupat" "Cand va fi liber! Va dau in judecata" si sunt tentat sa-l sun atunci pe Catalin avocatul. Cristina ma loveste peste brat, peste picior, imi face semne disperate sa ma potolesc. Ies din banca si-mi revine iarasi in minte imaginea tipului sictirit care alearga printre birouri, iar eu pe urmele lui incercand sa-l pocnesc cu un scaun.
Vine Cristina care imi spune ca va merge sa discute cu directorul agentiei si ca ar fi mai bine ca eu sa astept afara. Sunt de acord. Dupa 50 minute se intoarce victorioasa, cu adeverinta in mana. "De ce a durat atat?" o intreb "a facut si directorul figuri?". "Aaa, nu" imi zice "a fost chiar intelegator si defensiv, numai ca dupa ce i-a zis uneia sa-mi dea adeverinta, s-a cautat un fisier cu antetul bancii, fiindca nu-l gaseau" "Al dracului antet! Cat l-au cautat?" "30 minute" imi zice Cris.
In minte imi revine imaginea tipului alergand printre birouri, iar eu in urma lui cu un scaun deasupra capului.
Urmeaza Credit Europe Bank...
O Happy Day - Ray Charles

Am blogul meu...

In care voi scrie doar chestii personale. Cat ma va lasa inima si cat voi avea timp. Greu angajament - un blog - sa vedem cat ma va tine :-)