Cardul din sistem

Avem nevoie de un credit "pe persoana fizica" si pentru ca gradul nostru de indatorare (cumplit suna) catre banci era cam mare, am fost nevoiti - adica eu si Cristina - sa renuntam la cardurile de credit personale.
Mare chestie: te duci la banca, le predai, achiti datoriile si primesti adeverinta ca ai scapat de ele. Eee, nu e asa de simplu. Primul drum - la Raiffeisen Vergului (Cora Pantelimon).
Stam la coada, vine un domn mai plinut, ii spunem ce dorim, el zice ca ne aduce un formular tip si dispare. N-a mai venit nimeni timp de 20 minute. Am incercat sa vad unde a disparut si l-am vazut intr-o camera cu inca doua colege, uitandu-se la un monitor. Il rugam pe tipul de la paza ca sa-i spuna ca-l asteptam inca. Se duce omul si se intoarce: domnul e ocupat, sa trecem la alta coada si sa asteptam sa ne preia altcineva. Ne conformam, eu injur copios si sunt gata sa fac o scena, Cristina ma roaga sa ma potolesc. Ies afara cu Vladimir si ma plimb prin fata bancii incercand sa ma calmez. In sfarsit, dupa inca 30 minute de asteptare, Cristinei ii vine randul, vorbeste cu o doamna, completeaza formularul cu pricina, preda cardul si solicita o adeverinta ca l-a predat: "Nu se poate acum" "Cum nu se poate?" "Nu acum, peste o luna cand vi se elibereaza extrasul pe zero pentru ca noi nu putem verifica azi contul dumneavoastra"
Mergem spre masina si pornim spre casa. Pe drum Cristina suna la Relatii cu Clientii, povesteste toata intamplarea si i se spune: "Nu mai aveti datorii catre noi, mergeti la banca si vi se elibereaza o adeverinta in acest sens." E Vineri, o lasam pe Luni...
Luni ne prezentam la banca. O luam de la capat cu coada, apare acelasi individ cu fata plictisita si cu aer superior (e bancher, ce Dumnezeu...), ii spunem iarasi povestea, eu sunt decis sa nu reactionez si sa nu ma enervez. "Asteptati 2 minute". Ii spun Cristinei ca daca dispare iar 20 minute intru dupa el si-l injur de fata cu toti ceilalti. Se intoarce repede cu o domnisoara - ne expunem problema (pentru a cata oara?) si o rugam sa ne ajute. "Nu se poate, cardul e in sistem si pana nu-l scoatem nu va putem da adeverinta" "Pai scoteti-l din sistem", zic eu, si incerc sa zambesc "Eu nu pot face asta" zice ea "Rugati pe cineva care poate, zic eu, uitati am vorbit cu domnisoara X de la Relatii cu Clientii, care spune ca nu mai avem datorii catre banca si va roaga sa-i dati un mail ca sa va confirme acest fapt, iar dumneavoastra sa ne eliberati adeverinta..." "Asteptati 2 secunde" si dispare. Simt ca nu voi mai putea sa rezist si incep sa-mi imaginez cum intru peste ei in banca si-i pocnesc cu ce-mi cade in mana, in special pe tipul sictirit pe care-l vad alergand printre birouri, de data asta mai vivace decat de obicei. Domnisoara se intoarce cu inca o doamna. Ii povesteste ce si cum, iar aceasta zice: "Nu se poate, abia peste o luna cand apare extrasul cu zero". Gata ! ii omor. Le spun ca nu putem astepta o luna, ca avem nevoie de blestematia aia de adeverinta in 24 de ore si ca vrem sa vorbim cu directorul agentiei. "E ocupat" "Cand va fi liber! Va dau in judecata" si sunt tentat sa-l sun atunci pe Catalin avocatul. Cristina ma loveste peste brat, peste picior, imi face semne disperate sa ma potolesc. Ies din banca si-mi revine iarasi in minte imaginea tipului sictirit care alearga printre birouri, iar eu pe urmele lui incercand sa-l pocnesc cu un scaun.
Vine Cristina care imi spune ca va merge sa discute cu directorul agentiei si ca ar fi mai bine ca eu sa astept afara. Sunt de acord. Dupa 50 minute se intoarce victorioasa, cu adeverinta in mana. "De ce a durat atat?" o intreb "a facut si directorul figuri?". "Aaa, nu" imi zice "a fost chiar intelegator si defensiv, numai ca dupa ce i-a zis uneia sa-mi dea adeverinta, s-a cautat un fisier cu antetul bancii, fiindca nu-l gaseau" "Al dracului antet! Cat l-au cautat?" "30 minute" imi zice Cris.
In minte imi revine imaginea tipului alergand printre birouri, iar eu in urma lui cu un scaun deasupra capului.
Urmeaza Credit Europe Bank...
O Happy Day - Ray Charles